Muzeul de Arta Veche Apuseana Dumitru Furnica Minovici: De ziua copilului....

sâmbătă, 7 iunie 2008

De ziua copilului....

Niciun comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

DESPRE FONDATORII MUZEULUI. DUMITRU FURNICA-MINOVICI

Dumitru Furnica-Minovici s-a nascut la 14 decembrie 1897 in Bucuresti , in ceea ce ulterior se va numi Raionul Stalin . Era fiul lui Zaharia Furnica , fiu de taran din Scheii Brasovului . Clasele primare le face la Scoala Silvestru ( 1904-1908), liceul la "Lazar" (1908-1916). Dupa satisfacerea stagiului militar ( 24.10.1916-24.05.1918, cu grad de caporal ), va pleca in Franta , la studii ( Toulouse si Strassbourg - Institutul de Chimie Industriala) , pe cheltuiala unchiului sau , Dr. Nicolae Minovici, studii pe care le va termina in 1924, cand se intoarce in tara. Intre 1924-1927 va fi angajat al Societatii de Petrol Cometa , fiind detasat la Ploiesti si Moreni. Din 1927 va lucra ( intai ca inginer , apoi in cadrul serviciului administrativ-comercial ) la Societatea Anonima Romana Creditul Minier, de unde va fi destituit , in conditiile etatizarii , in 1947.
In 1941 , la rugamintea unchiului sau, dr. Nicolae Minovici, accepta titlul de conducator onorific al Muzeului de Arta Populara "Dr. Nicolae Minovici" , acest titlu purtandu-l pana la moartea sa , in 1982 ( 22 aprilie).
La 1 octombrie 1948, disponibilizat de la SAR Creditul Minier, va urma cateva luni cursurile scolii de muzeografie ( scoala-alternativa oferita de academicianul G. Oprescu colectionarilor de arta, indeosebi bucuresteni , pentru a nu-si pierde colectiile , chiar donate) si va deveni specialist conservator al Muzeului de Arta Feudala "Ing. Dumitru Furnica-Minovici", muzeu pe care-l va pastori , cu destula greutate (dat fiind macrocontextul politic, cultural si social ) pana la moarte, in 1982.
Inmormantat la cimitirul Bellu.

DESPRE FONDATORII MUZEULUI. LIGIA FURNICA-MINOVICI.

Ligia Viorica Furnica-Minovici (nascuta Radulescu-Tudoran, fosta Petrovici), in Caracal, la 9 februarie 1914, va avea o viata si cariera destul de zbuciumate. In 1932 se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie Bucuresti ( specializarea Franceza , italiana si istoria artei ), pe care o va absolvi in 1936. In 1933, se inscrie si la cursurile Facultatii de Drept, la16.03.1937 obtinand dipoma cre-i va permite sa practice avocatura. Din 1938 pana in 1940 va lucra la Directia Generala CFR, in functia de impiegat , din 1940 pana in 1949 activand tot in cardul CFR, dar la Directia financiara, functia de referent. Intre 1949 si 1952 va lucra ca avocat la DRTA Bucuresti. In cursul anului 1952 este silita sa urmeze cursuri de recalificare ( Scoala de normatori , 5 luni de zile), fiind detasata un timp la Alba Iulia (normator) , apoi la Slatina(avocat public) si revenind la DRTA Bucuresti ( in functia de avocat principal). In iunie 1969, ca urmare a unui memoriu inaintat forurilor de resort de sotul domniei sale , ing. D. Furnica-Minovici, va fi numita muzeograf la Muzeul de Arta Feudala "Ing. Dumitru Furnica-MInovici", din 1979 - muzeograf principal.
Intrata in avocatura in 1946, a pledat in cateva cazuri importante ( politizate), aparandu-l pe ministrul Grigore Costaforu ( acuzat ca submineaza interesele tarii in raport cu tara-mama, URSS) , pe Ion Cantacuzino, directorul Societatii de Telefoane , pe Alexandru Policrat ( magistrat la Tribunalul Suprem, acuzat ca ar fi ascultat posturi imperialiste si ca ar fi ajutat pe varul sau , Radu Rene Policrat, cu mancare si doua camasi), pe Anca Berceanu ( asistenta lui C-tin Noica), etc.
Recasatorita cu ing Dumitru Furnica-Minovici la 21 iunie 1952 , aproape in secret, la Sfatul Popular al Raionului Stalin, Bucuresti, va deceda la 14 ianuarie 2004, fiind inmormantata alaturi de sot , la cimitirul Bellu.

DESPRE CASA

Cu un cost exorbitant (cf. devizelor progresive si a celui final) de 7. 032. 182 lei-aur ( moneda 1942), ridicat intre 1939-1942 de mesteri straini (austrieci , nemti , italieni ), Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Furnica-Minovici" este rodul a peste 400 de schite facute de fondator si de arhitectul angajat , Enzo Canella. Antrepenorul, tot italian , D. Toffolo, a adus o echipa de mesteri italieni care au lucrat sub directa supraveghere atat a fondatorului muzeului , cat si a arhitectului, rezultatul fiind unul remarcabil (atat din punct de vedere structural, cat si estetic).
Desi initial arhitectul angajat pentru ridicarea casei i-a propus ing. D. Furnica-Minovici doua planuri de case (unul in stil gothic francez si unul in stilul renasterii italiene) , in cele din urma , coroborand destinatia cu functionalitatea casei , inginerul s-a oprit asupra stilului Tudor ( asa-zisul gothic tertiar sau perpendicular englezesc ) , de secol XV, un rol hotarator avandu-l prezenta ( in cadrul acestui stil ) a numeroaselor ferestre, care rezolva problema muzeistica a luminii.
Terminata in 1942, casa ing. Dumitru Furnica-Minovici va fi donata Academiei Romane in 1945 ( prima donatie ), urmatoarele doua ( 1957, 1975 ) fiind facute impreuna cu sotia sa , Ligia Furnica-Minovici, doi ani mai tarziu inginerul fiind imitat de alti colectionari celebri (H. Zambaccian, Dr. Dona, Slatineanu, etc ), din 1946 casa Furnica-Minovici intrand in circuitul larg , turistic.